Vacanţă la Guadelupa

de Pierre Sauvil şi Éric Assous,

Traducerea: Zeno Fodor,

Cu: Mircea Diaconu /Adrian Văncică, Constantin Cotimanis / Ion Haiduc, Crenguţa Hariton, Dani Popescu,  Ada Navrot, Corina Dragomir / Ioana Calotă

Un spectacol de Diana Lupescu.

O comedie bulevardieră, excelent scrisă şi magistral jucată, despre lucruri care se întâmplă la fiecare pas, cu care ne-am învăţat, pe care le vedem pe mai toate posturile de televiziune, într-un cuvânt, o satiră acidă despre situaţia politică a Franţei şi care nu are, fireşte, nici o legătură cu viaţa politică din România!!! Întâmplări verosimile, dar (ne)adevărate, încurcături, vorbe de şagă, doamne înveşmântate elegant, domni cu... ţinută, dar care se cam dau în... stambă... Un spectacol cu mult haz de... necaz, pe care nu trebuie să-l rataţi şi pe care, sigur, îl veţi recomanda şi prietenilor, rudelor, cunoscuţilor... 

Spectacolul s-a jucat în Germania şi în Austria (2011)

„Căutam un text pentru o nouă montare. Voiam o comedie, ceva care să relaxeze, să ne scoată din tensiune şi stress...

Televizorul era deschis...

Citeam un volum de teatru francez contemporan, apărut, la noi, în 1996. La un moment dat, replicile din piesă şi comentariile TV sunau la fel. Am avut un şoc. M-am oprit o clipă, am verificat că ceea ce citesc este un text franţuzesc, tradus, la noi, în ‘96. Am reluat lectura de la capăt şi nu m-am mai oprit până la sfârşit. Era textul pe care-l căutam. Era de râs? Era de plâns? E riscant să montezi un astfel de spectacol acum, când trăim într-o perioadă politică absurdă?...

Cred că niciodată termenul atât de uzitat în ultima vreme actor politic nu a fost mai acoperit de sens ca acum. Apar la televizor, în tot felul de emisiuni, atâţia politicieni care depăşesc cu mult personajele politice credibile!

Era o replică, în piesa noastră, în care un personaj îi reproşa altui personaj o prestaţie tv pe muzica lui Michael Jackson. Părea o replică de umplutură, ce putea fi scoasă... Dar, culmea!, un „actor politic” a... exemplificat, într-o emisiune TV şi replica a căpătat culoare, savoare şi sens pentru toţi.

Deseori ne-am întrebat oare chiar aşa au scris autorii? Ei bine, da! E oglinda vremurilor noastre?!... De multe ori am impresia că nu ne implicăm, că asistăm la propria existenţă pasivi, de undeva din afara noastră, că suntem laşi.  Deocamdată râdem, putem să râde, am depăşit frica!... Dar mâine?”

Diana Lupescu